Protagoniștii sunt doi arhitecți, fiică și tată, Raluca-Ioana Enăchescu și
(in memoriam) Mihai-Gabriel Enăchescu, ambii
cu manifestări artistice variate: ea - artă decorativă și muzică, el – grafică
și poezie, îmbrățișând în comun fotografia și acuarela.
Mihai-Gabriel Enăchescu (născut în 1939 la Piatra-Neamț
– decedat în 2017 la București) a absolvit Institutul de Arhitectură ,,Ion
Mincu” din București, promoția 1963, a urmat cursuri postuniversitare de
Arhitectură și urbanism în cadrul aceluiași institut, și-a practicat meseria de
arhitect, între 1964-1966 la Direcți de Sistematizare Arhitectură și
Proiectarea Construcțiilor Iași, Trustul de Construcții Iași, între 1966-1970
la Direcția de Sistematizare Arhitectură și Proiectarea Construcțiilor Cluj, iar
din 1970 în București, la Direcția de Sistematizare Arhitectură și Urbanism din
cadrul Comitetului de Stat pentru Sistematizare Arhitectură și Lucrări Locative
C.S.A.L., I.S.A.R.T., Electrouzin Proiect, detașat între 1987-1989 la
Institutul Carpați pentru proiectul ,,Casa Poporului”, apoi după 1989 la Electroproiect și C.C.C.F. – Filiala proiectare.
A fost membru al Uniunii Arhitecților din România începând cu anul 1966.
De tânăr a manifestat înclinație către poezie, publicând abia după ieșirea la
pensie 5 volume de poezie la Editura
Cetatea Doamnei din Piatra Neamț, al șaselea volum însă nu a mai
văzut lumina tiparului datorită trecerii lui în neființă la începutul anului
2017.
De tânăr student a fost impresionat de autenticitatea unor locuri,
imortalizându-le în schițe la fața locului, care aveau calitatea de a surprinde
mai mult decât fotografia, iar ulterior le transpunea în lucrări mai mari de
grafică-acuarelă.
A manifestat interes către fotografie, achiziționând câteva aparate de
fotografiat ce se puteau procura în perioada comunistă, cum ar fi Zenit și
Smena, dotate cu blitz detașabil, dar și două exemplare cu burduf. Din când în
când amenaja într-o cameră un mic laborator de fotografie, în care i se alătura
și fiica sa, Raluca.
Lucrând la institutul de proiectare Electro Uzin Proiect în zona Batiștei
- Vasile Lascăr, din clădirea căruia avea
o perspectivă panoramică asupra zonei centrale a Bucureștiului, în anul 1984 a realizat
două lucrări de grafică de mari dimensiuni, ce formează împreună o vedere
panoramică de 3600 .
În timp ce a fost detașat la Institutul Carpați, lucrând în zona Calea Victoriei-Str.
Ion Câmpineanu, a mai început o grafică de mari dimensiuni reprezentând o
vedere panoramică asupra Căii Victoriei, din păcate neterminată.
Când ai un părinte arhitect pasionat, este aproape imposibil să nu-i
moștenești acest ,,microb”, dar când mai și crești într-o familie care îmbrățișează
arta sub diversele ei forme, exprimarea artistică devine un mod boem de a trăi.
Raluca-Ioana
Enăchescu, născută în anul 1974 în
București, este absolventă a Școlii de muzică și arte plastice nr. 2 din
București – secția pian, 1988, a Universității de Arhitectură și Urbanism ,,Ion
Mincu’’ din București, promoția 2000 și a Școlii de Artă București – secția Decorațiuni
interioare.
A
manifestat înclinație către fotografie, participând în anul 2014 la concursurile
de fotografie ,,OCHIUL MAGIC” și “FOTOGRAFIA DE
STRADĂ” organizate de către Asociația ,,Bucureștiul meu drag”. Câteva
dintre fotografiile ei au fost publicate pe site-ul www.b365.ro
în articolele semnate de Miruna
Bărdulete din seria ,,București – subiectiv prin obiectiv’’ : Calea
Victoriei (articolul din 17 oct. 2014), Piața Romană (articolul din 03. Oct.
2014), Arhitectura orașului și clădirile simbol (articolul din 09. Ian. 2015),
Lacurile capitalei (articolul din 12. Dec. 2014), Cartierele Militari și
Cotroceni (articolul din 24 oct. 2014). A expus pe simeză fotografie în cadrul ,,Expoziție de artă decorativă, pictură,
fotografie’’ la Festivalul ,,Teatru
sub lună’’ în 2015.
Și-a început activitatea în domeniul artelor
plastice la sfârșitul anului 2014, sub îndrumarea artistei Elena Borundel la
Școala de Artă București. A experimentat în lucrările sale mai multe tehnici de
lucru - mozaic, traforarea
lemnului, papier mache, țesutul, colaj textil, vitraliu Tiffany, pictură și
gravură pe sticlă, etc. - combinându-le cu succes pe diferite suporturi de
lucru, însă tehnica sa favorită a rămas mozaicul.
A avut și o
scurtă activitate publicistică, scriind articole/impresii pentru site-ul www.ideon3d.ro .
Și-a
însușit un pic din tainele tehnicii de acuarelă sub îndrumarea arh. Mugur Popa în cadrul
grupului ,,Picătura de acuarelă”.
Din anul
2018 este membru a Uniunii Artiștilor Plastici din România – Asociația Filială
Artă Plastică Religioasă și Restaurare și a VISARTA.
A avut o
bogată activitate artistică, atât pe plan creativ, cât și pe plan expozițional,
participând la expoziții de grup, bienale și saloane naționale de artă plastică
în România și Italia, apariții în cataloage, articole mass-media, în
Enciclopedia Artiștilor Români Contemporani, volumul 8, beneficiind de critică
de specialitate și fiind apreciată în anul 2019 cu o ,,diplomă de excelență” la
Piatra Neamț, în cadrul Bienalei Artelor Plastice ,,Lascăr Vorel”, unde a
participat cu o acuarelă.
A organizat
trei expoziții personale: ,,Anotimpurile creației – căutări de început”, o
expoziție de artă decorativă, în anul 2017 la Galeria Occidentului din
București, ,,Alegorie”, o expoziție de mozaic, în anul 2018, în cadrul
ARCUB, la Hanul Gabroveni- sala Arcelor, București și ,,Întoarcere la origini”
o expoziție de mozaic, în anul 2020, la Galeria de artă ,,Lascăr Vorel” din
Piatra Neamț.
Tema cupolei i-a captat atenția Ralucăi în anul 2012 când se plimba întâmplător prin Centrul Vechi al Bucureștiului. În anii 2012 și 2013 a realizat un mini inventar fotografic cu cca. 100 de cupole din București, surprinse din diverse unghiuri și în detalii, în sute de fotografii. De variate dimensiuni, forme, cromatici, texturi, aflate în diverse stadii de degradare sau restaurate, proiectate pe un cer albastru sau gri, în funcție de luminozitatea zilei, cupolele capturate în imaginile fotografice, te surprind neașteptat, te uimesc și te vrăjesc într-o oarecare măsură. Raluca recunoaște că nu a realizat o fotografie artistică în adevăratul sens al cuvântului ci o fotografie de obiect/element/volum de arhitectură, descoperit la pas, rătăcind cu ochii în Soare pe străzile bucureștene, în căutarea lor.
În unele cadre fotografice, Raluca realizează un decupaj clar al elementului cupolă de cel al clădirii ce aceasta o acoperă. În alte cadre, elementul cupolă întră în dialog cu câteva elemente din compoziția fațadei. În alte cadre, elementului cupolă i se alătură și elemente exterioare fațadei, cum ar fi arbori, felinare, etc.
Există
o suită de opt cadre fotografice, convertite în culori sepia, numite de către Raluca,
,,Dialoguri”, în care elementul cupolă intră în dialog cu construcțiile/edificiile
învecinate, uneori chiar profilându-se pe acestea.
Mai bine de un deceniu, ideea expunerii fotografiilor nu și-a găsit timpul
și spațiul potrivit pentru a se concretiza. Trecerea anilor însă a avut rolul
de a spori valoarea imaginilor surprinse atunci, conferindu-le o tentă documentar-istorică.
Trecând cu vederea peste imaginile capturate
cu 12 ani în urmă și comparând cu ceea ce există acum in situ, Raluca a
observat faptul că există cupole asupra cărora nu s-a intervenit în tot acest
timp, ele păstrându-și farmecul și patina vremii, continuându-și însă lentul
proces al degradării și există cupole care au fost supuse lucrărilor de
renovare/restaurare, dar care, datorită finisajelor moderne folosite, au
căpătat doar un aspect de ,,împrospătare” pierzându-și însă personalitatea și farmecul epocii pe care o reprezintă.
Raluca a alăturat fotografiilor
selectate pentru simeză și trei lucrări de grafică-acuarelă semnate de tatăl ei
în anii 1962, 1980 și 1982, lucrări care au decorat pereții casei părintești
de-a lungul copilăriei ei, care au influențat-o în mod cert și care au
determinat-o să continue preocupările tatălui, într-o manieră personală de
exprimare.
Și pentru a sublinia, acea legătură dintre tată și fiică, Raluca a scos în
lumină reflectoarelor atât aparatele vechi de fotografiat ale familiei, cât și
câteva instantanee surprinse cândva cu acestea.